Ieri pe 18 ale lunii, care a fost sfanta injumatatire a Cincizecimii(18 aprilie 658) patriarhul(Petru) mi-a declarat zicand:
- De care Biserica tii? De a Bizantului? A Romei? A Antiohiei? A Alexandriei? A Ierusalimului? Iata ca toate s-au unit acum impreuna cu eparhiile supuse lor. Deci daca tii de Biserica universala, uneste-te si tu, ca nu cumva taind tu acum o cale noua straina vietii, sa patesti ceea ce nu te astepti!
Carora le-am spus:
- Fericind pe Petru pentru cele ce le-a marturisit frumos despre EL(Mt 16,17), Cel ce este Dumnezeula toate a arata ca Biserica universala(catolica) este marturisirea dreapta si mantuitoare a credintei in EL Insa vreau sa aflu marturisirea pe baza careia s-a facut unirea tuturor Bisericilor si, daca e bine facuta, nu ma voi instraina de ea.
Si ei au zis:
- Macar ca nu avem porunca privitoare la aceasta, o vom spune ca sa fii cu totul lipsit de orice pretext: Spunem doua lucrari di cauza diferentei lor si o singura lucrare din cauza unirii lor.
- Ziceti ca cele doua s-au facut una din cauza unirii, sau ca e alta pe langa acestea.
- Nu, au zis, ci cele doua sunt una din cauza unirii.
- Ne departam de realitati, am zis eu, plasmuindu-ne o credinta lipsita de substanta si un Dumnezeu inexistent. Caci daca le confundam pe cele doua din cauza unirii lor si iarasi le impartim in doua din cauza diferentei lor, atunci nu va exista nici o unitate, nici o dualitate de lucrari, deoarece atunci ele se suprima unele pe altele pururea si fac inactiv si cu totul inexistent pe Cei carora Ii sunt inerente prin natura. Fiindca ceea ce nu are nici o miscare nesuprimabila din natura si nu este schimbata si modificata de nici o schimbare, este dupa Parinti lipsit de orice fiinta, neavand o lucrare care sa-l caracterizeze in mod fiintial. Faceti deci ceea ce vi se pare potrivit, ca unii ce aveti puterea.
- Asculta deci, au zis, stapanul(imparatul) si patriarhul au hotarat ca, daca nu te supui, sa fii anatemizat printr-un precept al papei Romei si sa suporti moartea hotarata de acestia.
- Ceea ce a fost hotarat inainte de veci de Dumnezeu sa primeasca acum in mine un sfarsit care sa-i aduca LUI slava cunoscuta de EL mai inainte de veci, am raspuns eu auzind aceasta.
Ti-am facut cunoscute cele declarate ca sa le stii si sa faci adaos de rugaciune si cerere lui Dumnezeu, cu rugamintea de a face cunoscute acestea domnului nostru divin (papei) si sfintilor nostri Parinti de acolo (de la Roma) cei impreunacu el, in interesul acestei cauze.

Note ale diac Ioan Ica jr
Sunt ultimele randuri pe care le avem de la sfantul MAXIM, care dobandesc astfel valoare de veritabil TESTAMENT SPIRITUAL. Biserica se identifica in esenta ei ultima cu deapta marturisire a credintei in Persoana divino-umana a lui Hristos dupa modelul marturisirii Apostolului Petru care SUSTINE INTERIOR INTREAGA Biserica universala si nu poate fi privilegiul nici unei Biserici locale.
Prin aceasta atitudine Sfantul MAXIM ASUMA DEJA PROFETIC pozitia Bisericii Ortodoxe de dupa Marea Schisma din 1054 , anume “chiar si contra Romei cand este vorba de Adevar” (sfantul MAXIM fiind de fapt intr-o situatie dramatica in care toata Biserica Ortodoxa parasise dreapta credinta si numai Biserica Romei inca nu negase explicit dogma diotelita , acceptand trecerea ei sub tacere, ceea ce era echivalent cu erezia).
A. RIOU comenteaza : “Nu mai ramane din Biserica decat o definitie incandescenta, temelia ei este propria ei deconstrucitie pascala in martiriu…Sfantul Maxim se gaseste singur, abandonat si de Roma, renegat de Biserica institutionala. In aceasta suprema parasire , in fidelitatea suprema fata de credinta ortodoxa, el devine, in singuratatea lui Hristos de pe Cruce, Biserica intreaga a carei patimire ii mantuie pe cei pacatosi. Accepta sfarsitul hotarat pentru el in Sfatul cel mai inainte de veci al Dumnezeului celui viu, scop eshatologic, prevazut dinainte de veacuri de Dumnezeu sub figura Mielului injunghiat. Implineste astfel in moartea sa purificarea eshatologica a timpului sau pentru a permite inverea lui laSinodul VI Ecumenic.”

Dintre autorii filocalici, Sfantului Maxim Marturisitorul (580-662) i s-a dedicat in aceasta colectie a Filocaliei romane cel mai larg spatiu, scrierile sale ocupand doua volume – 2 si 3.
In aceasta alegere trebuie sa se discearna mai mult decat o venerare deosebita a omului si a operei si slujirii sale, duse pana la patimirea martiriului pentru dreapta credinta. Optiunea aceasta este semnul incredintarii ca Sfantul Maxim Marturisitorul a avut un rol unic in traditia cugetarii si spiritualitatii crestine rasaritene. Prin scrierile sale ne-au fost transmise, intr-o formulare lipsita de orice eroare sau ambiguitate, toate acumularile de mare pret ale gandirii teologice si ale experientei ascetici-mistice bisericesti de pana la el. Acestea au fost asimilate intr-o cuprinzatoare si originala viziune cosmica asupra mantuirii omului, prin Hristos Domnul, interpretata nu doar ca pe o simpla eliberare de legaturile pacatului si ale mortii, ci si ca indumnezeire, ca suprema implinire a firii omenesti prin harul necreat.
Constient de faptul ca alterarea dreptei credinte produce urmari grave si in planul dreptei vietuiri, periclitandu-se astfel castigarea mantuirii, SFANTUL MAXIM A APARAT APROAPE SINGUR ORTODOXIA DOGMEI HRISTOLOGICE CALCEDONIENE, amenintata in vremea sa de ereziile monoenergista si monotelita. Ambele devieri de la invatatura cea sanatoasa erau concluziile firesti ale monofizismului, erezie condamnata la Sinodul al IV – lea ecumenic(451). Ereziei care nega integritatea firii omenesti a Mantuitorului Iisus Hristos, cu lucrarea ei proprie si vointa ei proprie, Sfantul Maxim i s-a opus cu toate mijloacele care ii stateau la indemana, ca unul care intelegea consecintele distructive ale unei asemenea rataciri asupra invataturii Bisericii despre mantuire. Neputand fi infrant, caci i se daduse de sus gura si intelepciune careia nu-i puteau sta impotriva, nici sa-i raspunda potrivnicii sai, el a fost redus la tacere prin cruzimea mutilarii. Sinodul al VI – lea ecumenic (680-681) ii va face insa dreptate, anatemizand erezia monotelita si restabilind invatatura cea dreapta despre dumnezeirea si omenitatea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu adevarat si om desavarsit. Acest triumf postum al cauzei rezistentei teologice a Sfintilor marturisitori Maxim si Martin si al ucenicilor lor nu a fost insotit si de reabilitarea oficiala, care practic nu a avut loc decat in mod tacit si abia trei sute de ani mai tarziu , in secolul IX, cand apar canonizati si inclusi in Sinaxare, explicatia fiind hotararea imparatului Constantin IV , care a prezidat Sinodul VI, de a cruta memoria tatalui sau , cel care a proclamat erezia prin edict imparatesc.

Opera Sfantului Maxim a inceput sa fie dezgropata si valorificata tot mai mult in teologia contemporana incepand cu prima jumatate a secolului XX , in primul rand prin traducerile, studiile si monografia fundamentala pe care i-a dedicat-o in 1941 Hans Urs von Balthazar.
Dincolo de un autor de scrieri monahale si de opuscule hristologice antimonotelite, SFANTUL MAXIM A APARUT DREPT CULMEA GANDIRII PATRISTICE A BISERICII VECHI, cel care a reusit sa sintetizeze vizionar toate curentele duhovnicesti si teologice ale epocii patristice intr-o perspectiva hristocentrica grandioasa extinsa la dimensiuni cosmice. Despre aceasta ampla redescoperire cu multiplele ei fatete si interpretari care constituie fenomenul maximologiei moderne s-a putut scrie recent o monografie speciala de J.C. LARCHET cu o bibliografie de peste 50 de pagini. Prin eforturile monumentale ale parintelui profesor Dumitru Staniloae, teologia ortodoxa romaneasca s-a integrat si ea in acest fertil si innoitor demers neopatristic: pe parcursul a aproape o jumatate de secol, mai precis intre anii 1944-1990, parintele Staniloae a pus la dispozitia cititorilor romani, in traduceri extins comentate, cvasitotalitatea operelor teologice si duhovnicesti ale marelui Parinte al Bisericii din secolul VII. Amplele introduceri care prefateaza cele patru tomuri masive ale operelor maximiene insista cum era si firesc asupra dimensiunilor si semnificatiilor nebanuite ale gandirii Sfantului Maxim pentru teologia contemporana.
Format spiritual si teologic in Palestina(580 – 616), Sfantul Maxim va rataci urmarit de invaziile persane la Constantinopol, de unde oripilat de actele disperate ale autoritatilor de a salva unitatea imperiului, va ajunge in Africa, desavarsindu-si profilul spiritual si teologic sub calauzirea Sfantului Sofronie(616-638); dupa moartea acestuia, Maxim monahul si teologul devine in Africa si apoi la Roma, Maxim Marturisitorul(638-653) , autorul formulei hristologice diotelite dogmatizate de papa Martin si Sinodul Lateran; ca din 653 incolo, dupa marturisirea credintei in procesele de la Constantinopol, un papa italian si un monah palestinian sa devina pe tarmurile Marii Negre martiri ai Ortodoxiei ecumenice, unind in lupta si marturia lor Rasaritul si Apusul si manifestand profetic adevarata unitate si sobornicitate (catolicitate) a Bisericii lui Hristos.

In secolul VII prin lupta intre ereticii monoteliti si ortodoxie a reinviat drama din timpul martirilor si marturisitorilor din epoca preconstantiniana renascuta pe neasteptate , de data asta intr-un stat care se voia a fi deja de trei secole Imperiul crestin prin excelenta.
Cunoscut si sub numele de “epoca intunecata” a Imperiului roman de Rasarit, secolul VII , epoca de tranzitie de la Antichitate la Evul Mediu(in acelasi timp antica tirzie si protobizantina), dincolo de semnele unei crize dramatice marcate de devastarile invaziilor slave ,persane si arabe prin care a pierdut trei sferturi din teritoriu , a trecut printr-o transformare structurala a societatii. Dramatica a fost si scaderea demografica de la 52 milioane locuitori in bazinul mediteranean in anul 200 i. Hr. la 25 de milioane in anul 700 d. Hr(dupa care a urcat treptat , dar va reatinge nivelul de 52 de milioane abia in 1940-1945) prin epidemii devastatoare de ciuma din care opt numai intre 542 si 767. Daca in Apus Imperiul s-a prabusit facand loc regatelor germanice, in Rasarit Imperiul a supravietuit riscului barbarizarii, cu greu evitand catastrofa intre anii 610 si 678, devenind un stat si o societate mult restranse si profund schimbate.
Imperiul roman antic era bazat pe o retea de cetati – orase. Secolul VI a vazut criza, iar secolul VII disolultia orasului antic si stingerea culturii urbane. In secolulVIII orasele antice inceteaza sa mai existe in Asia Mica si Grecia(inlocuite de simple fortarete ele vor reaparea ca orase medievale abia spre mijlocul secolului IX). Societatea diminuata se reruralizeaza si se uniformizeaza. Dispar atat aristocratia si elitele urbane cat si sclavii si colonii, si apare o masa de populatie agrara , platitori de taxe direct elitei birocratice a Constantinopolului, Imparatul fiind seful absolut, responsabil atat de apararea militara cat si de ordinea interna. Familia devine principala microstructura economica, profesionala si sociala. Declinul economic e dramatic: reapar economia de tip barter si schimburile neeconomice; mestesugurile si comertul se restrang considerabil. Se stinge si vechea cultura urbana antica : dispar nu numai teatrul, baile si scolile (scolile superioare din Constantinopol dispar in secolul VII reaparand abia in secolele IX si XI), dispare insusi modul de viata antic si tipul de cultura urbana. Modul de existenta prin excelenta public, deschis, cosmopolit, tolerant al orasului antic e inlocuit de cel privat, inchis in sine, unitar, intolerant si standardizat, tipic Evului Mediu. Cultura pagana disparuse practic de la sfarsitul secolului VI, episcopii si monahii victoriosi in lupta cu cultura clasica devin, fara concurenta, detinatorii monopolului culturii, atat invatatorii cat si patronii noii societati crestine. Viata intelectuala si creativitatea artistica dispar pentru a reaparea abia in secolul IX. Sentimentul dominant este cel deinsecuritate si angoasa. Sfintii – martiri sau monahi, darsi icoanele si moastelelor – devin noii protectori si centru de constituire a unei comunitati religioase neoficiale, paralele cu medierea institutionala intre divin si uman oferita de imparat si de episcopi in cadrul riturilor ceremonialului de la palat si ale liturghiei din biserici. Loialitatea si raspunderea fata de stat si comunitate sunt inlocuite de loialitatea personala fata de Dumnezeu si familie.
Pe acest fond, conflictul de autoritate dintre Imparat si batranul monah Maxim, reprezentantul crestinismului radical eshatologic al inceputurilor, anticipeaza deja conflictul dramatic dintre bazileii iconoclasti si monahii iconoduli care va domina secolele VIII-IX. Triumful ortodoxiei si reconcilierea intre Imperiu si monahism va veni abia pe 11 martie 843, dar acum Bizantul devenise un alt stat si o societate schimbata.

Viata Sfantului Maxim

Sf. Maxim Marturisitorul s-a nascut la anul 580 în Constantinopol, dintr-o familie nobila si a avut parte de o educatie aleasa. Pe la anul 610 împaratul Eraclie l-a chemat la curte, încredintându-i slujba de prim secretar. Dar înca dupa trei sau patru ani a parasit postul si a intrat în Mânastirea Chrysopolis (azi Scutari) de pe tarmul opus al Constantinopolei. Mai târziu a calatorit mult. Pe la începutul anului 632 se gasea în Africa, împrietenit cu monahul Sofronie, viitorul patriah al Ierusalimului. Acesta începuse lupta împotriva noii erezii monotelite ce-si facea aparitia la orizont. Patriarhul Sergie din Constantinopol daduse sfatul împaratului Eraclie sa caute sa câstige pe monofizitii de la granita rasariteana a imperiului, pentru a se putea sprijini pe ei împotriva amenintarii persilor. Împacarea trebuia sa se faca pe baza unui compromis care, lasând pe al doilea plan problema celor doua firi în Hristos, obliga cele doua partide sa admita o singura lucrare în El.
Maxim devine conducatorul acestei lupte. Între 642 – 645 el dezvolta în Africa o activitate intensa pentru întarirea episcopilor de acolo împotriva ereziei. «El este sufletul miscarii care porneste din Africa pentru pastrarea curata a credintei». În iulie 645 poarta în Cartagina o mare disputa cu Pyrrhus, fostul patriarh monotelist “al Constantinopolei, în prezenta a numerosi episcopi. În acelasi timp ia parte la mai multe sinoade în Africa, convocate la îndemnul lui pentru osândirea monotelismului. La sfârsitul anului 646 e în Roma, unde ramâne pâna la 649, determinând pe papa Martin sa convoace sinodul din Lateran, prin care de asemenea se condamna monotelismul. La 648 împaratul Constantin II ( 641-668) daduse un nou decret, prin care oprea sub grea pedeapsa de-a se mai discuta daca în Hristos este una ori doua lucrari si vointe (Typos). Maxim si papa Martin au fost primele victime ale acestei dispozitii. La 653 Maxim este arestat si adus la Constantinopol, unde, fiind condamnat, la 655 e exilat la Bizija în Tracia. O noua audiere înca în acelasi an la Bizija are ca urmare trimiterea lui în Perberis. La 662 fu adus din nou cu Atanasie apocrisiarul roman si cu un alt Atanasie, ucenic al sau, la Constantinopol pentru o audiere. Intrucât nu vroiau sa taca asupra chestiunii de este în Hristos una sau doua lucrari si vointe, li se taie în fata multimii limba din radacina si mâna dreapta, ca sa nu mai poata comunica adevarul nici cu graiul, nici în scris. Astfel se adeveri din nou ca fiecare particica din dogmele Bisericii s-a impus prin sângele celor ce au fost gata sa-si dea viata pentru marturisirea ei, fiind o chestiune de viata, nu o simpla speculatie teoretica. Cei trei fura trimisi apoi într-un al treilea exil în tara Lazilor, pe coasta rasariteana a Marii Negre, unde Maxim, ramas simplu monah pâna la sfârsitul vietii trecu în acelasi an, în ziua de 13 august, la Domnul în urma chinurilor suferite, în vârsta venerabila de 82 ani. Din ratiuni liturgice este praznuit solemn, ca pentru mutarea la Domnul, pe 21 ianuarie , data la care s-au mutat moastele sale la Constantinopol, mutand astfel praznuirea pentru moaste in 13 august, aceasta pentru ca 13 august ar fi coincis cu dupa-praznuirea Schimbarii la Fata si cu preserbarea Adormirii Maicii Domnului, ceea ce ar fi eclipsat cinstirea sfantului Maxim.

Invatatura Sfantului Maxim despre urcusul duhovnicesc prezentata de Parintele Staniloae

Maxim este un mistic care totodata e si un metafizician si un ascet, care din contactul cu filosofia aristotelica a câstigat o stringenta si o preceziune a cugetarii, care în zadar ar fi cautata la Dionisie Areopagitul. Gândirea larg cuprinzatoare, adânca si armonica a Sf. Maxim, si-a gasit o prezentare vrednica de ea în cartea de-o extraordinara densitate, temeinicie si patrundere a lui Hans Urs von Balthasar, intitulata: “Liturghia cosmica”. In teologia ortodoxa ACEST URIAS AL CUGETARII CRESTINE – POATE CEL MAI MARE DINTRE TOTI – nu si-a gasit înca o prezentare demna de el. Gândul de-a încerca o asemenea întreprindere stârneste un sentiment aproape paralizant. Sentimentul pe care îl trezeste un masiv alpin la gândul de a-l îmbratisa, în orice caz, întreprinderea de-a prezenta pe Sf. Maxim reclama un timp îndelungat pentru a fi dusa la un  sfârsit cât de cât multumitor. Altfel tot ce-ai spune despre el, ti se pare o impietate, o prezentare a muntelui prin câteva farâmituri de piatra zgâriate din el, sau printr-un desen stângaci care deformeaza si coboara majestatea covârsitoare a lui.
In “Raspunsurile catre Talasie” unghiul din care vede si explica Sf. Maxim totul este Logosul divin. El da sens vietii omenesti si El umple de sensuri (de ratiuni) toate lucrurile lumii, în legatura cu care se traieste într-un fel sau altul aceasta viata. Normal omul prin Logosul din sine, trebuie sa fie împletit cu Logosul divin si cu ratiunile lucrurilor. Dar prin caderea in pacat s-a ascuns deodata cu Logosul divin, atât ratiunea personala cât si ratiunile din lume. Omul a cazut `n zona îngusta a simtirii, prin care ramâne doar la suprafata sensibila a lucrurilor. Prin aceasta a devenit irational. Simtirea are întâi întelesul de perceptie a simturilor, de luare de cunoastere prin simturi, fara nici o calificare morala sau imorala. Ca atare ea e lasata de Dumnezeu, pentru ca prin ea mintea, sesizând ratiunile din lucrurile sensibile, sa urce spre cunoasterea lui Dumnezeu. Dar la ea se asociaza foarte usor o placere sau o durere, întrucât unele aspecte materiale ale lucrurilor sunt favorabile trupului, altele defavorabile. Simtirea ca placere sau durere prilejuita de lucruri e simtirea cea condamnabila, întrucât îl leaga pe om de suprafata materiala a lucrurilor, facându-l sa uite de sensurile lor mai înalte si peste tot de ordinea spirituala. Placerea si durerea aceasta legata de simturi n-a avut-o omul la început, dar a avut în el o oarecare capacitate de-a se bucura cu mintea de cele înrudite cu ea, de cele spirituale. Dar omul a coborât aceasta capacitate de pe planul spiritual pe cel trupesc, unind-o cu simtirea. S-a produs, prin voia omului, sau prin neatentia si lipsa unei voiri statornice, un transfer al capacitatii de placere de pe planul spiritual pe cel biologic. Astfel omul sia mutat placerea prin mijlocirea simturilor spre cele sensibile. Aceasta lipire a omului de cele sensibile, fiind o cadere de la legatura cu ordinea spirituala, e si o cadere de la firea sa, o cadere într-o existenta paranaturala. Caderea nu consta numai în faptul ca omul lucreaza exclusiv cu simturile, ci ea are un caracter total si înseamna o pervertire a modului natural de a lucra, desi pervertirea înseamna totodata o exagerare a lucrarii prin simturi si o ridicare a acestei lucrari la rolul de conducatoare. Caracterul total si pervertit al caderii se arata în faptul ca simturile nu lucreaza nici acum singure, ci mintea (sau cugetarea) se pune în slujba lor, nascocind moduri de placere din contactul lor cu suprafata materiala a lucrurilor, în starea de curatire cugetarea înca era prezenta în simtire, dar nu ca sa slujeasca simtirii în vederea placerii, ci ca sa se desprinda din aspectele sesizate prin ea ratiunea lucrurilor, în starea de curatire mintea era simtire, dar si deasupra ei, conducând simtirea din simtirea însasi. Acum e “coborâta” cu totul în simtire, sau sub ea, fiind condusa de aceasta, într-un anumit fel omul cazut, desi a devenit irational, totusi n-a concediat cu totul ratiunea, ci aceasta acazut si ea cu el, parasindu-si scaunul ei de judecator drept si impartial si faurind argumente în favoarea patimilor. Astfel omul e mai jos decât animalul, “pe care l-a întrecut în irationalitate, mutând ratiunea cea dupa fire în ceea ce e contrar firii”. Dar pervertirea aceasta a cugetarii în starea de cadere implica si o pervertire a simturilor. Caci simturile care nu mai sunt calauzite de ratiune, actioneaza contrar firii si spre raul ei, prin exagerarea patimasa a lucrarii lor, abuzând de functia lor.
Lipirea de latura vazuta a lumii prin simtire si cautarea placerii ce o poate aceasta oferi trupului, precum si fuga de durerea ce poate proveni din ea, dau nastere tuturor patimilor, ca tot atâtia clesti prin care ne tine suprafata sensibila a lumii prinsi de ea. Mai bine zis seva care hraneste sau se misca în toate patimile este iubirea trupeasca de sine , pe care cauta omul sa si-o satisfaca în legatura cu suprafata materiala a lumii.
Un mare rol detine în conceptia Sf. Maxim placerea si durerea. Cautarea placerii naste un sir de patimi, fuga de durere alt sir. Dar între placere si durere este si o cauzalitate reciproca necontenita. Ele se succed ca într-un cerc vicios. Cautând placerea, omul va avea în mod sigur, dupa gustarea ei, durerea. Iar fugind de durere, cauta scapare în bratele placerii, ca sa dea dincolo de ea de o durere si mai mare. Nu poate rupe nimeni acest cerc de fier al placerii si al durerii, ca sa ramâna numai cu placerea. Cine cauta placerea da de durere, cine fuge de durere da prin placere tot de durere.
Dar de aici nu rezulta un fatalism. Aceasta înlantuire poate fi biruita. Si nu treptat printr-o îmblânzire în cursul multor reîncarnari, ci printr-o sarire în afara de cercul placerii si durerii. E necesar sa stai neclintit si la ispita placerii si la amenintarea durerii, ca un ac de balanta imobilizat. Aceasta e starea de nepatimire, starea omului nepatimas. Ea nu e însa o nesimtire de cadavru, în sensul apatiei budiste.
Pentru a întelege acest lucru trebuie sa vedem însa de unde a aparut placerea si durerea trupeasca. Placerea si durerea trupeasca s-au putut naste prin faptul ca omul ca faptura marginita a fost dotat de Dumnezeu, cum aratam mai sus, cu capacitatea de-a se bucura de ceea ce-l întregeste pe planul esential sau spiritual al fiintei sale, adica de Dumnezeu, si de a se îndurera de împutinarea vietii sale spirituale prin îndepartarea ei de izvorul adevaratei sale existente. Numai lui Dumnezeu nu-I e dat de-a alterna bucuria cu durerea, sau macar de-a încerca o bucurie noua, printr-un plus de viata ce I-ar veni din afara, odata ce e nesfârsit.
Dar omul având si o latura trupeasca, capacitatea de bucurie sau de întristare ce-o are în totalitatea fiintei sale, s-a obisnuit sa se actualizeze ca placere pentru ceea ce-i sporeste viata trupeasca – parându-i-se ca aceasta e o sporire a fiintei sale integrale – si ca o neplacere pentru ceea ce-i restrânge prosperitatea trupeasca – confundând iarasi trupul cu totalitatea fiintei sale. Iar cele ce-i sporesc sau împutineaza viata trupeasca sunt lucrurile sensibile. Astfel prin cadere, binele si raul pentru om s-au limitat la ceea ce-i bine si rau pentru trup, adica la lumea sensibila; aceasta-i cunostinta, sau falsa cunostinta la care a ajuns prin cadere, cunostinta pe care i-a dat-o lumea ca pom al cunostintei unui astfel de bine si astfel de rau. Astfel omul n-a mai socotit ca binele sta în planul spiritual si n-a mai socotit nici raul ca lipsa a bunurilor spirituale.
Ca placerea si durerea n-au aparut din nimic, ci sunt o întoarcere spre cele materiale a unei energii prin care omul e menit sa caute cele spirituale si sa evite pierderea lor, se arata si din faptul ca atât pentru cautarea si bucuria de cele bune, cât si fericirea si întristarea de cele rele, sufletul omenesc are câte o facultate: a poftei si a mâniei. Aceste facultati nu s-au nascut prin orientarea omului spre cele sensibile, ci prin aceasta s-au pervertit si ele, ca si ratiunea, ca si simtirea, întorcându-se spre ceea ce nu trebuie, sau revarsându-si întreaga energie si simtire. Asa se explica si aparitia afectelor conforme cu firea, dupa caderea în pacat a omului. Aceste afecte sunt: pofta de mâncare si placere de ea, frica de durere si de moarte, un fel de manifestari ale instinctelor de conservare trupeasca. Pâna sunt tinute în frâul ratiunii, limitându-se la ceea ce e necesar existentei trupului, aceste afecte sunt ireprosabile. Dar când sunt satisfacute cu exagerare, ele devin patimi pacatoase. De aceea ele nu trebuie suprimate cât traim pe pamânt. Dar la viata viitoare nu se mai muta cu noi. Propriu-zis, în viata viitoare, când vom fi “minti pure”, nu se mai poate vorbi nici de pofta si mânie, caci nu mai au miscarea reflexa pe care o au în viata de aici, o data ce numai Dumnezeu lucreaza atunci în om. Dar tot ramân într-o oarecare forma si anume cea dintîi ca “vigoare nesfârsita a dorintei ce se desfata de ele”.
Dar daca-i asa, iesirea din cercul de fier al placerii si durerii trupesti nu înseamna o încremenire în nesimtire, ci ridicarea la o alta placere si la o alta vigoare de ordin spiritual care, departe de a-i slabi firea, îi dau adevarata întarire.
Dar acum sa vedem cum a devenit cu putinta ca omul sa sara din cercul placerii si al durerii trupesti, sau sa se elibereze de patimi?
Putinta aceasta i-a dat-o coborârea si lupta Logosului în trup. Dupa ce omul cazuse din legatura si vederea clara a Logosului prin ratiunea din sine si prin ratiunile din lume, în mocirla întunecoasa a laturii vazute a lumii, în care orbecaia purtat de simtirea lipsita de vederea ratiunii, tot Logosul a întreprins sa-l scape, coborându-se însusi pe câmpul de lupta în care zacea omul învins. Lupta ce-o întreprinde Logosul acum si pe care ajutati de el trebuie sa o întreprindem si noi, ia un caracter ascetic. Trebuie sa se dea o lupta în firea omeneasca însasi pentru a se rasturna dominatia simtirii asupra ratiunii si cugetarii, pentru a se lua valul simtirii de pe cugetare, ca aceasta sa poata vedea razele Logosului în lume si pentru a-L intui si dincolo de lume. Mai bine zis însasi simtirea trebuie eliberata de placere si durere, care-i injecteaza pornirea neînfrânata spre cele sensibile; trebuie facuta unealta neutra de cunoastere în mâna cugetarii, în alti termeni trebuie “retrasa mintea din simtire”, precum trebuie retrasa pofta si mânia cu placere si durerea lor si îndreptate spre cele spirituale. Aceasta e totuna cu eliberarea firii omenesti de patimi sau de atractia placerii si de frica durerii, prin înfrângerea iubirii trupesti de sine.
Si precum omul slabanogii de pacat, omul cazut din legatura cu Logosul, e totodata un om robit de latura materiala a lumii, lupta de eliberare ce trebuie pornita în firea omeneasca, trebuie sa fie totodata o lupta de desclestare din aceasta latura materiala a lumii. In contact cu lumea cade omul, într-oatitudine fata de ea trebuie sa se si ridice. Prin lumea redusa numai la latura materiala cade, prin lumea redescoperita în adâncurile ei spirituale se ridica spre Dumnezeu. Lupta aceasta de întarire si de restabilire a firii omenesti trebuie s-o porneasca Logosul întâi în omenitatea ce si-a luat-o ca pârga a întregii firi omenesti, apoi în fiecare subiect omenesc în colaborare cu el. Aceasta pentru ca numai cu puterea dumnezeiasca ea putea fi dusa la bun sfârsit. El a luat asadar din aluatul firii omenesti expusa asalturilor celui rau, care o ispiteste cu placerea si o înfricoseaza cu durerea, atragând-o prin acestea în toate patimile. Crezând ca nu e decât om, Capeteniile si Stapâniile acestei lumi s-au apropiat si de EI, dar El le-a înfrânt, întrucât firea Lui întarita de puterea dumnezeiasca a stat neclintita la ispita prin placere si la amenintarea cu durere. Logosul n-a avut în firea omeneasca ce-a luat-o patimile condamnabile, dar a avut afectele conforme cu firea, care la ceilalti oameni îndata ce vine ispita prin placere se prefac în pacate. Deci având aceste afecte, a aratat ca firea omeneasca poate sta tare în fata placerii si a durerii, fara a fi lipsita de afectele ei naturale.El a procurat astfel prin firea lui întarita, imunizata împotriva patimilor, un aluat care a ramas în solidaritate cu toata framântatura firii omenesti.
Fiecare om, daca sta prin credinta în legatura cu Hristos, poate câstiga aceasta tarie, aceasta imunitate. Aceasta o poate mai ales prin faptul ca Hristos însusi e în el, ajutându-l la lupta de întarire a firii, de eliberare de patimi, adica de restabilire a ratiunii si a mintii ca organe de unire cu Dumnezeu.
Nu staruim asupra metodei amanuntite, sau asupra tuturor etapelor pe care trebuie sa le parcurga omul pe drumul pe care trebuie sa suie de la trairea prin simtirea oarba si patimasa, înecata în mocirla materiala a lumii, pâna la trairea în lumina lui Dumnezeu, aratata în mintea Sa si în ratiunile lumii. Notam numai fazele de capetenie. Prima faza este aceea a curatirii de patimi si a dobândirii virtutilor. Aceasta faza nu suprima simtirea, dar o face sa redevina pura lucrare de cunoastere, libera de placere si durere. Asa e posibila virtutea, prin care omul nu rupe legaturile cu lumea, ci se elibereaza de robia în care ea îl tine prin placerile si utilitatile materiale ce le ofera. Omul foloseste lumea acum în cadrul strict al necesitatilor naturale si pentru refacerea prin dragoste a legaturilor cu semenii, adica a refacerii unitatii firii omenesti. E o prima biruinta a spiritului în om. Ea s-a realizat “prin duh” sau “în duh”, adica puterea Duhului Sfânt trecând prin adâncul spiritual al omului întareste ratiunea si curateste lucrarea simturilor.
Prin virtute omul e ridicat de la starea contrara firii, la cea dupa fire. Omul virtuos e omul ce vietuieste în acord cu firea sa, omul cu firea restabilita, adica cu firea întarita, dat fiind ca virtutea e tarie spirituala, ca deprindere neclintita în bine. Dar întrucât fiinta virtutii ca tarie o avem de la Hristos (care e fiinta virtutii), primul efect al harului lui Hristos e restabilirea firii. Viata conforma cu firea nu e o viata din puterile exclusive ale naturii umane, ci e o viata asa cum e ceruta de sensul, de “ratiunea” firii, asa cum e necesara pentru ca firea sa existe în normalitatea ei. În faza aceasta un mare rol are ratiunea, ca factor ce dirigueste simtirea, ca factor de judecata obiectiva.
De pe treapta aceasta, care e o prima ridicare a omului din temnita simtirii oarbe spre Logosul dumnezeiesc prin ratiune, omul se înalta pe treapta a doua, care este aceea a vederii ratiunilor divine în lume. Acum Ratiunea divina nu mai lucreaza numai ascunsa sub virtuti, ci se arata prin straveziul naturii si al Scripturii. Legatura omului cu Logosul divin devine mai vadita deci si mai puternica. Vederea aceasta se numeste contemplatie naturala, nu pentru ca s-ar face exclusiv cu ajutorul puterilor naturale de cunoastere, ci pentru ca pe de o parte se îndreapta spre natura, pe de alta pentru ca ea presupune o natura umana restabilita. Cunoasterea aceasta nu e atât o cunoastere prinrationamentul deductiv, cât o întelegere simpla, reprezentând o noua ridicare a omului de la ratiunea discursiva, care e proprie mai mult fazei virtuoase, la cunoasterea simpla, intuitiva a mintii.
În sfârsit de pe aceasta treapta suprema a activitatii fiintei sale, omul e ridicat deasupra sa însusi, umplându-se exclusiv de lucrarea dumnezeiasca necreata, devenind adica Dumnezeu dupa har. Aceasta are loc dupa ce înceteaza toata lucrarea creata a naturii sale, chiar si întelegerea simpla a mintii într-o moarte mistica sau într-un Sabat deplin, dat fiind ca mintea nu se mai misca spre lucrurile create, marginite, ci s-a întâlnit cu Dumnezeu cel infinit, în fata caruia trebuie sa renunte la orice încercare de a-L cuprinde. Atunci mintea nu mai cunoaste pe Dumnezeu în mod pozitiv, ci într-un chip apofatic, prin tacerea cea mai presus de grai si prin nestiinta mai presus de orice întelegere. Prin asceza omul s-a curatit de tot ce este rau în miscarile lui trupesti si cugetatoare, ca pe urma sa se goleasca de orice continut creat al sufletului, ca sa se poata umple de Dumnezeu. Acum omul s-a ridicat la o viata mai presus de fire. Energiile dumnezeiesti vor spori în noi la nesfârsit, îndumnezeirea noastra va progresa în vesnicie. “Asadar aici gasindu-ne în stare de activitate, vom ajunge odata la sfârsitul veacurilor, luând sfârsit puterea si lucrarea prin care activam. Dar în veacurile ce vor veni, nu vom fi în activitate, ci în pasivitate, si de aceea nu vom ajunge niciodata la sfârsitul îndumnezeirii noastre. Caci patimirea de atunci va fi mai presus de fire si nu va fi nici o ratiune care sa hotarniceasca îndumnezeirea la nesfârsit a celor ce o patimesc”.
Pe tot acest urcus am fost sustinuti de forta invizibila a Logosului întrupat. El ne-a fost cale, impuls si tinta atractiva, în fata virtutilor si a cunoasterii ratiunilor dinlume se facuse om cu noi, ajutându-ne sa dobândim chipul nestirbit al firii umane, dat fiind ca virtutile sunt chipurile omenesti ale bunurilor dumnezeiesti, sau fata omeneasca a dumnezeirii. In faza îndumnezeirii, fara a înceta sa aiba si fire omeneasca, ne arata prin straveziul ei dumnezeirea Sa, facând si firea noastra omeneasca mediu straveziu al energiilor dumnezeiesti. Hristos omul care se îndumnezeieste, umplând omenitatea Sa numai de continutul energiilor divine, transmite prin comuniunea ce-o are ca om cu toata firea omeneasca, si omenitatii noastre continutul energiilor divine. Din Hristos ca om îndumnezeit se revarsa în omul, care a crescut în El prin credinta, virtute si contemplatie, continutul îndumnezeitor al energiilor necreate.
Cazuti prin pacatul stramosesc de la Logosul divin pâna la irationalitatea simtirii, care nu sesizeaza decât suprafata materiala a lumii, ne ridicam prin Logosul venit aproape de noi ca om, pornind de la credinta ce ne-o da la botez, ca manifestare a prezentei Lui acoperite, prin rationalitatea virtutilor si contemplarea sensurilor spirituale ale lumii, ca început de licarire a prezentei Lui, pâna la vederea Lui descoperita si pâna la unirea cu El. Tot urcusul în El l-am facut în contact cu lumea creata. Ajunsi sus, lumea nu dispare total, ci o vedem si aici în El. Caci urcusul n-a fost altceva decât o subtiere continua a fiintei celui ce a urcat si a lumii, pentru ca Logosul sa se vada tot mai deplin prin ele, ca la urma sa nu mai fie decât o lume aeriana, scaldata în lumina soarelui Hristos. E ceea ce a exprimat Hans Urs von Balthasar prin cuvintele: “Nu trebuie uitat nici aceea ca deodata cu aparitia arhetipului dumnezeiesc va aparea si lumea în forma ei desavârsita, învesnicita”. Dar nesfârsita bogatie de contraste, de contrapuncte, de sinteze si de armonii ce se nasc din dialectica vie între subiectul omenesc, Logos si lume, de-a lungul acestui urcus, ramâne o comoara îngropata în paginile Sf. Maxim Marturisitorul pâna se va gasi cineva s-o dezgroape în toata frumusetea ei pentru lumea de azi.

Testamentul spiritual

In ultima epistola pastrata a sfantului Maxim, care dobandeste astfel valoare de veritabil testament spiritual, se relateaza:
- Asculta deci, au zis, stapanul(imparatul) si patriarhul au hotarat ca, daca nu te supui, sa fii anatemizat printr-un precept al papei Romei si sa suporti moartea hotarata de acestia.
- Ceea ce a fost hotarat inainte de veci de Dumnezeu sa primeasca acum in mine un sfarsit care sa-i aduca Lui slava cunoscuta de El mai inainte de veci, am raspuns eu auzind aceasta.
A. Riou , comenteaza astfel: Sfantul Maxim se gaseste singur, abandonat si de Roma, renegat de Biserica institutionala. In aceasta suprema parasire , in fidelitatea suprema fata de credinta ortodoxa, el devine, in singuratatea lui Hristos de pe Cruce, Biserica intreaga a carei patimire ii mantuie pe cei pacatosi. Accepta sfarsitul hotarat pentru el in Sfatul cel mai inainte de veci al Dumnezeului celui viu, scop eshatologic, prevazut dinainte de veacuri de Dumnezeu sub figura Mielului injunghiat. Implineste astfel in moartea sa purificarea eshatologica a timpului sau pentru a permite invierea lui la Sinodul VI Ecumenic.

“Sfinteasca-se numele Tau”.

Si sfintim Numele Tatalui nostru cel dupa har, care este în ceruri, omorând pofta pamânteasca si curatindu-ne de patimile aducatoare de stricaciune. Caci sfintirea consta în desavârsita oprire si omorâre a poftei din simtire. Ajunsi la aceasta stare se domolesc latraturile necuviincioase ale iutimii, nemaiexistând pofta care sa o stârneasca si sa o înduplece sa lupte pentru placerile ei, o data ce a fost omorâta prin starea de sfintenie a ratiunii. Caci iutimea fiind avocatul poftei, înceteaza sa se înfurie când pofta e omorâta.
Iar dupa lepadarea iutimii si a poftei, cu drept cuvânt vine, cum zice rugaciunea, stapânirea împaratiei luiDumnezeu si Tatal, în cei ce se învrednicesc sa spuna dupa desfacerea de acelea: «vie Împaratia Ta», adica Duhul Sfânt.

În acest om, zice marele Apostol, «nu este barbat si femeie», adica mânie si pofta. Caci mânia alunga silnic ratiunea si scoate afara din legea firii cugetarea. Iar pofta face mai iubite decât Cauza si Fiinta cea unica si singura de dorit si nepatimitoare, cele de dupa ea si de aceea socoteste mai de cinste trupul decât duhul. De asemenea face mai atragatoare posesiunea celor vazute decât slava si stralucirea celor inteligibile, tragând mintea prin lucrarea placerii simtuale de la privirea dumnezeiasca si înrudita a celor spirituale.

Sa ne curatim deci pe noi însine de toata întinaciunea trupului si a duhului, ca sa sfintim numele dumnezeiesc. Iar aceasta o facem stingând pofta, devenita în chip necuviincios desfrânata din pricina patimilor, si legând iutimea, înfuriata în chip dezordonat de placeri, cu ratiunea, ca sa primim împaratia lui Dumnezeu si Tatal, care vine la noi prin blândete.

«Faca-se voia Ta, precum în cer, asa si pe pamânt».

Cel ce aduce lui Dumnezeu închinare în chip tainic, numai prin facultatea ratiunii, despartita de pofta si de iutime, împlineste pe pamânt voia lui Dumnezeu, cum o fac în cer cetele îngerilor. Acela prin toate s-a facut împreuna slujitor si împreuna vietuitor cu îngerii, precum zice marele Apostol: «Iar petrecerea noastra este în ceruri». Caci în îngeri nu se afla pofta ce slabeste
vigoarea mintii prin placere, nici iutimea ce se înfurie si latra la cei înruditi fara cuviinta, ci numai ratiunea care duce în chip firesc spre prima ratiune pe cei rationali. Numai de aceasta se bucura Dumnezeu si numai pe ea o cere de la noi robii sai. Aceasta o arata, zicând catre marele David: «Caci ce este Mie în cer si ce am voit de la tine pe pamânt?» Nimic nu are Dumnezeu în cer, care
sa I se aduca de sfintii îngeri, decât slujirea rationala. Pe aceasta cerând-o si de la noi, ne-a învatat sa zicem când ne rugam: «Faca-se voia Ta, precum în cer asa si pe pamânt». Prin urmare sa ne miste si pe noi ratiunea noastra spre cautarea lui Dumnezeu; puterea poftei spre dorirea Lui; iar iutimea sa lupte pentru pastrarea Lui.

«Si nu ne duce pe noi în ispita, ci ne mântuieste de cel rau».
Caci dupa Scriptura, chipul ispitelor e îndoit: unul eprin placere, altul prin durere. Cel dintâi e ales de bunavoie, iar celalalt fara voie. Cel dintâi este nascatorul pacatului si de el ni s-a poruncit sa ne ferim dupa învatatura Domnului, care zice: «Si nu ne duce pe noi în ispita»; sau: «Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati în ispita». Iar celalalt este pedepsitorul pacatului, chinuind rabda cineva acest fel de ispita, mai ales acela care nu e pironit de rau, va auzi pe marele Iacob strigând: «Gânditiva la toata bucuria, fratii mei, când veti cadea în ispite felurite, ca încercarea credintei voastre lucreaza rabdare, iar rabdarea dovedirea, iar dovedirea sa-si aiba lucrul desavârsit». Dar amândoua ispitele, pe cea de voie si pe cea fara de voie, le unelteste cu viclesug cel rau: pe cea dintâi, semanându-si neghina si atâtând sufletul prin placerile trupului, ca sa-l înduplece sa-si desfaca dorinta de iubirea dumnezeiasca; iar pe cea de a doua o doreste si o cere cu viclenie, voind sa strice firea prin durere, ca sa sileasca sufletul doborât de dureri sa puna în miscare gândurile de ocara împotriva Facatorului. Dar cunoscând noi planurile vicleanului, sa ne rugam sa nu ne vina ispita de bunavoie, ca sa nu ne desfacem dorinta de iubirea de Dumnezeu; si sa rabdam barbateste pe cea fara de voie, venita cu îngaduinta lui Dumnezeu, ca sa ne aratam punând mai presus decât firea pe Facatorul firii.

CAPETE GNOSTICE (PRIMA SUTA)

80. Cel slabanogit prin placerile trupului, nu e în stare nici de lucrarea virtutilor si nu se misca usor nici spre cunostinta. De aceea nu are nici om, adica gând întelept, ca atunci când se tulbura apa sa-l arunce în scaldatoare, adica în virtutea capabila de cunostinta, care vindeca toata boala. Caci suferind de moleseala si de nepasare, tot amâna aceasta si astfel e luat pe dinainte de altul, care-l împiedica sa ajunga la vindecare. De aceea zace treizeci si opt de ani în boala. Caci cel ce nu priveste creatiunea vazuta spre slava lui Dumnezeu, ca sa-si urce gândul cu evlavie spre cea inteligibila, ramâne cu adevarat bolnav atâtia ani câti s-au amintit mai sus.
Cel ce nu e miscat de acestea spre Dumnezeu, ramâne olog pâna când, venind Cuvântul, îl învata pe scurt chipul vindecarii zicând: «Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla», adica îi porunceste sa-si ridice mintea din iubirea de placere ce o leaga si sa-si ia trupul pe umerii virtutilor si sa plece la casa sa, adica la cer. Caci e mai bine ca ceea ce este inferior sa fie luat pe umerii faptei de ceea ce este superior, spre a fi dus spre virtute, decât ca ceea ce este superior sa fie purtat de moleseala celui inferior spre iubirea de placeri.

CAPETE DESPRE DRAGOSTE

SUTA 1

20. Cel ce preface grija de trup în pofta si pentru lucruri vremelnice tine minte raul de la aproapele, acelaslujeste zidirii în locul Ziditorului.
21. Cel ce îsi pastreaza trupul nesupus placerii si sanatos îl are împreuna slujitor spre lucrarea celor bune.

41. Aproape tot pacatul se face de dragul placerii. Iar desfiintarea lui se face prin reaua patimire si întristare, fie de bunavoie, fie fara de voie, prin pocainta, sau prin vreo certare adusa de Providenta dumnezeiasca. «Caci daca neam judeca pe noi însine, n-am fi judecati; iar judecati fiind de Domnul ne pedepsim ca sa nu fim osânditi împreuna cuea».
42. Când îti va veni vreo încercare pe neasteptate, nu învinovati pe cel prin care a venit; ci întreaba pentru ce a venit? Si vei afla îndreptare. Deoarece fie prin acela, fie prin altul, trebuie sa bei amaraciunea judecatii luiDumnezeu.

44. Unele ispite aduc oamenilor placeri, altele întristari, si iarasi altele dureri trupesti. Caci dupa pricina patimilor aflatoare în suflet, aduce si doctorul sufletelor leacul prin judecatile Lui.
45. Necazurile încercarilor sunt aduse peste unii pentru stergerea pacatelor savârsite, peste altii pentru oprirea celor ce vor avea sa le faca. Dar afara de acestea mai sunt si cele ce vin pentru dovedire, ca de pilda cele venite asupra lui Iov.
46. Omul cuminte, gândindu-se la puterea tamaduitoare a judecatilor dumnezeiesti, poarta cu
multumire necazurile care-i vin prin ele, nefacând pe nimeni vinovat pentru ele decât pacatele sale. Iar cel nebun, necunoscând Providenta atotînteleapta a lui Dumnezeu, pacatuieste si când e mustrat, socotind fie pe Dumnezeu, fie pe oameni ca pricinuitori ai relelor sale.
47. Sunt unele lucruri care opresc patimile dinmiscarea lor si nu le lasa sa sporeasca în crestere; si sunt altele care le împutineaza si le duc spre micsorare. De pilda postul, osteneala si privegherea nu lasa pofta sa creasca; iar singuratatea, contemplatia, rugaciunea si dragostea de Dumnezeu o împutineaza si o sting cu totul. La fel se întâmpla cu mânia. De pilda îndelunga rabdare, nepomenirea raului si blândetea o opresc si nu o lasa sa creasca; iar iubirea, milostenia, bunatatea si iubirea deoameni o micsoreaza.

65. Precum noptile urmeaza zilelor si iernile verilor, la fel si întristarile si durerile urmeaza slavei desarte si placerii, fie în timpul de fata, fie în cel viitor.
66. Cel ce a pacatuit nu poate scapa de judecata viitoare fara sa rabde aici osteneli de bunavoie, sau necazuri fara de voie.

SUTA 4

63. Cel ce s-a învrednicit de cunostinta lui Dumnezeu si se împartaseste de dulceata ei cu adevarat dispretuieste toate placerile nascute din pofta.
64. Cel ce pofteste cele pamântesti, sau pofteste mâncaruri, sau cele ce satisfac pe cele de sub pântece, sau slava omeneasca, sau bani, sau altceva din cele ce urmeaza acestora. Si daca nu afla mintea ceva mai înalt decât acestea la care sa-si mute pofta, nu poate fi înduplecata sa le dispretuiasca pe acestea pâna la capat. Dar mai buna decât acestea fara de asemanare este cunostinta lui Dumnezeu si a celor dumnezeiesti.
65. Cei ce dispretuiesc placerile le dispretuiesc datorita sau fricii , sau nadejdii, sau cunostintei, sau dragostei de Dumnezeu.

72. Dumnezeu a zidit si lumea nevazuta si pe cea vazuta; deci El a facut si sufletul si trupul. Daca lumea vazuta este asa de frumoasa, cu cât mai mult va fi cea nevazuta? Iar daca aceea este mai frumoasa si mai buna decât aceasta, cu cât nu le va întrece pe amândoua Dumnezeu, care le-a facut pe ele? Daca prin urmare Facatorul tuturor bunurilor e mai bun decât toate cele facute, pentru care pricina paraseste mintea pe Cel ce e mai bun decât toate si se ocupa cu cele mai rele decât toate, adica cu patimile trupului? E vadit ca pentru faptul ca a petrecut si s-a obisnuit cu trupul de la nastere, iar experienta Celui mai bun si mai presus de toate înca n-a facut-o desavârsit. Daca prin urmare printr-o deprindere îndelungata cu înfrânarea de placeri si printr-o îndeletnicire cu cele dumnezeiesti rupem putin câte putin aceasta legatura si afectiune, mintea se largeste în cele dumnezeiesti înaintând treptat în ele, si-si descopera demnitatea proprie. Iar sfârsitul este ca îsi muta tot dorul spre Dumnezeu.

Filocalia vol 3

Deci cu cât se îngrijea omul mai mult de cunostinta celor vazute numai prin simtire, cu atât îsi strângea în jurul sau mai tare nestiinta de Dumnezeu. Si cu cât îsi strângea mai mult legaturile nestiintei, cu atât se lipea mai mult de experienta gustarii prin simtire a bunurilor materiale cunoscute. Dar cu cât se umplea mai mult de aceasta experienta, cu atât se aprindea mai mult patima iubirii trupesti de sine, care se nastea din ea. Si cu cât se îngrijea mai mult de patima iubirii trupesti de sine, cu atât nascocea mai multe moduri de producere a placerii, care este si frica si tinta iubirii trupesti de sine. Si fiindca orice rautate piere împreuna cu modalitatile care o produc, omul aflând prin însasi experienta, ca orice placere are ca urmasa în mod sigur durerea, îsi avea toata pornirea spre placere si toata fuga dinspre durere. Pentru cea dintâi lupta cu toata puterea, pe cea de-a doua o combatea cu toata sârguinta, închipuindu-si un lucru cu neputinta si anume ca printr-o astfel de dibacie va putea sa le desparta pe acestea una de alta si iubirea trupeasca de sine va avea unita cu ea numai placerea, ramânând neîncercata de durere. Sub puterea patimii el nu stia, precum se vede, ca placerea nu poate fi niciodata fara de durere. Caci în placere e amestecat chinul durerii, chiar daca pare ascuns celor ce o gusta, prin faptul ca domina patima placerii. Pentru ca ceea ce domina iese totdeauna deasupra, acoperind simtirea a tot ceea ce sta alaturea.
Asa s-a strecurat marea si nenumarata multime a patimilor stricacioase în viata oamenilor. Asa a devenit viata noastra plina de suspine, cinstind pricinile care o pierd si nascocind si cultivând prilejurile coruperii sale, datorita nestiintei. Asa s-a taiat firea cea unica în nenumarate particele si noi cei ce suntem de aceeasi fire ne mâncam unii pe altii ca reptilele si fiarele. caci cautând placerea din pricina iubirii trupesti, de noi însine si straduindâ-ne sa fugim de durere din aceeasi pricina, nascocim surse neînchipuite de patimi facatoare de stricaciune. Astfel când ne îngrijim prin placere de iubirea trupeasca de noi însine , nastem lacomia pântecelui, mândria, slava
desarta, îngâmfarea, iubirea de argint, zgârcenia, tirania, fanfaronada, aroganta, nechibzuinta, nebunia, parerea de sine, înfumurarea, dispretul, injuria, necuratia, usuratatea, risipa, neînfrânarea, frivolitatea, umblarea cu capul prin nori, moleseala, pornirea de a maltrata, de-a lua în râs, vorbirea prea multa, vorbirea la nevreme, vorbirea urâta si toate câte mai sunt de felul acesta. Iar când ascutim mai mult prin durere modul iubirii trupesti de noi însine, nastem mânia, pizma, ura, dusmania, tinerea în minte a raului, calomnia, bârfeala, intriga, întristarea, deznadejdea, defaimarea Providentei, lâncezeala, neglijenta, descurajarea, deprimarea, putinatatea la suflet, plânsul la nevreme, tânguirea, jalea, sfarâmarea totala, ciuda, gelozia si toate câte ]in de o dispozitie care a fost lipsita de prilejurile placerii. In sfârsit când din alte pricini se amesteca în placere durerea, dândperversitatea (caci asa numesc unii întâlnirea partilor contrare ale rautatii), nastem fatarnicia, ironia, viclenia, prefacatoria; lingusirea, dorinta de a placea oamenilor sitoate câte sunt nascociri ale acestui viclean amestec. Caci a le numara acum si a le spune toate, cu înfatisarile, modurile,cauzele si vremurile lor, nu e cu putinta. Cercetarea fiecareia din ele o vom face, daca Dumnezeu ne va harazi putere, înviitor.

Caci nu poate sluji cineva zidirii, daca nu cultiva trupul, precum nu poate sluji lui Dumnezeu, daca nu-si curateste sufletul prin virtuti. Deci prin grija de trup omul savârsind slujirea cea stricacioasa, si umplându-se împotriva sa de iubirea trupeasca de sine, avea în sine într-o lucrare neîncetata placerea si durerea. Caci mâncând mereu din pomul neascultarii, încerca în simtire parerea (cunostintei) binelui si raului, amestecate în el. Si poate ca de fapt daca ar zice cineva ca pomul cunostintei binelui si a raului este zidirea cea vazuta, nu s-ar abate de la adevar. Caci împartasirea de ea produce în chip natural placerea si durerea.
Sau iarasi poate ca zidirea celor vazute s-a numit pom al cunostintei binelui si a raului, fiindca are si ratiuni duhovnicesti care nutresc mintea, dar si o putere naturala care pe de o parte desfata simtirea, pe de alta perverteste mintea . Deci contemplata duhovniceste ea ofera
cunostinta binelui, iar luata trupeste, ofera cunostinta raului. Caci celor ce se împartasesc de ea trupeste li se face dascal în ale patimilor, facându-i sa uite de cele dumnezeiesti. De aceea i-a interzis-o poate Dumnezeu omului, amânând pentru o vreme împartasirea de ea
Asa trebuie înteles aici pomul acela, dupa o tâlcuire pe care o pot primi toti. Caci întelesul mai tainic si mai înalt e rezervat pentru cei cu o cugetare mistica, noi trebuind sa-l cinstim prin tacere. Eu am amintit aici depomul neascultarii doar în trecere, vrând sa arat ca necunoasterea lui Dumnezeu a îndumnezeit zidirea, al carei cult vine din iubirea de trup a neamului omenesc.
Caci în jurul acesteia se învârteste, ca un fel de cunostinta amestecata, toata experienta placerii si a durerii din pricina carora s-a introdus în viata oamenilor tot namolul relelor ce dainuieste `n chip felurit si pestrit si-n atâtea forme câte nu le poate spune cuvântul. Intrucât experienta îl învata ca e cu neputinta sa ajunga sa alba necontenit placerea ca tovarasa de viata si sa ramâna cu totulneatins de durere.
Iar izbavirea de toate aceste rele si calea scurta spre mântuire este dragostea adevarata, cea din cunostinta, a lui Dumnezeu si izgonirea din suflet a dragostei fata de trup si de lumea aceasta. Prin aceasta lepadând pofta de placere si frica de durere, ne eliberam de reaua iubire trupeasca de noi însine , înaltati fiind la cunostinta Ziditorului. In felul acesta primind în locul iubirii celei rele de noi însine, pe cea buna si spirituala, despartita cu totul de grija de trup, nu vom înceta sa slujim lui Dumnezeu prin aceasta iubire buna de noi însine , cautând pururea sa ne sustinem sufletul prin Dumnezeu. caci aceasta este adevarata slujire si prin ea îngrijim cum trebuie si în chip placut lui Dumnezeu, de sufletul nostru prin virtuti.
Deci cel ce nu doreste placerea trupeasca si nu se teme deloc de durere, a ajuns nepatimitor. caci deodata cu acestea si cu iubirea trupeasca de sine, care le-a nascut, a omorât toate patimile ce cresc prin ea si prin ele, împreuna cu nestiinta, sursa cea mai de la început a tuturor relelor. Si asa s-a facut întreg slujitor al binelui ce persista permanent si e mereu la fel, ramânând împreuna cu el cu totul nemiscat. Asa oglindeste cu fata descoperita slava lui Dumnezeu, ca unul care priveste în lumina ce straluceste în sine slava dumnezeiasca si neapropiata.
Deci odata ce ne-a fost aratata de Cuvântul calea cea dreapta si usoara a celor ce se mântuiesc, sa tagaduim cu toata puterea placerea si durerea vietii de aici si sa învatam cu mult îndemn si pe cei supusi noua sa faca aceasta. Caci facând aceasta, ne-am izbavit si am izbavit si pe altii cu desavârsire de toata nascocirea patimilor si de toata rautatea dracilor. Sa îmbratisam numai iubirea si nimeni nu va putea sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, nici necaz, nici strâmtoare, nici foame, nici primejdie, nici sabie, nici toate câte le-a însirat Apostolul în acel loc. Caci prin cunostinta cu lucrul ramânând în noi dragostea nemiscata, vom primi de la El o bucurie si o sustinere vesnica si negraita a sufletului.

MISTAGOGIA

Iar credinciosi, virtuosi si contemplativi a numit pe începãtori, înaintati si desãvârsiti, care pot fi numiti si robi, lucrãtori cu platã si fii, ca cele trei cete ale celor ce se mântuiesc.

Robi sau credinciosi sunt cei ce împlinesc poruncile de frica amenintãrilor stãpânului si lucreazã cu bunãvointã cele încredintate.

Lucrãtori cu plata sunt cei ce poartã, de dorul bunãtãtilor fãgãduite, greutatea si arsita zilei, adicã necazul legat de viata aceasta din osânda protopãrintelui, si ispitele care, din cauza ei, trebuiesc suportate pentru virtute. Acestia schimbã întelepteste, prin hotãrâre de bunã voie, viatã cu viatã, cea prezentã pentru cea viitoare.

Iar fii sunt cei ce nici de teama amenintãrilor, nici de dorul celor fãgãduite, ci în temeiul unui mod statornic si al unei deprinderi în înclinarea si dispozitia voluntarã a sufletului spre bine, nu se despart niciodatã de Dumnezeu, ca acel fiu cãtre care s-a zis : “Fiule, tu totdeauna esti cu Mine, si ale Mele ale tale sunt”(Lc. 15, 31). Acestia prin afirmare voluntarã si prin îndumnezeire în har dobândesc atât cât le este îngãduit oamenilor, din ceea ce este si e crezut Dumnezeu dupã fire si cauzã.

AMBIGUA

12. Cum se naste placerea.

Caci toata placerea pentru cele oprite se naste dintr-o pasiune fata de ceva sensibil, prin mijlocirea lucrarilor simturilor. Fiindca placerea nu este altceva decat o forma a senzatiei modelate in organul simtului prin vreun lucru sensibil, sau un mod al lucrarii simturilor determinat de o pofta nerationala. Caci pofta adaugata la senzatie se transforma in placere, imprimand senzatiei o forma, si senzatia miscata de pofta naste placerea cand atinge lucrul sensibil. Cunoscand deci sfintii ca sufletul, miscandu-se prin mijlocirea trupului, contrar firii, spre cele sensibile, imbraca o forma pamanteasca, au inteles ca e mai bine ca prin mijlocirea sufletului – ce se misca potrivit firii de Dumnezeu – sa-si apropie dupa cuviinta si trupul de Dumnezeu, infrumusetandu-l prin deprinderea in virtuti, atat cat se poate, cu infatisari dumnezeiesti.

Nota Pr. Staniloae

Asa cum sufletul ia un chip pamantesc – miscandu-se prin mijlocirea trupului, sau prin senzatii patimase, spre cele din afara – tot asa trupul, fiind miscat prin mijlocirea sufletului spre Dumnezeu, prin virtutile savarsite prin el, se face straveziu pentru Dumnezeu. Prin placerea mijlocita de trup se imprima pamantescul in suflet. Prin virtutile mijlocite trupului de suflet se imprima in trup spiritualitatea divina.

61. «Iar Eu zic vouă, spune Domnul, iubiţi pe
vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi,
rugaţi-vă pentru cei ce vă blestemă». De ce a poruncit
atunci acestea? Ca să te slobozească pe tine: de ură, de
întristare, de mânie şi de ţinerea minte a răului, şi să te
învrednicească de cea mai mare avuţie, care este dragostea
desăvârşită. Căci e cu neputinţă să o aibă pe aceasta cel ce
nu iubeşte pe toţi oamenii la fel asemenea lui Dumnezeu,
care iubeşte pe toţi oamenii la fel şi «vrea ca toţi să se
mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie».

62. «Iar Eu zic vouă: să nu staţi împotriva celui rău, ci
celui ce te va lovi peste obrazul drept, întoarce-i şi pe
celălalt; şi celui ce vrea să se judece cu tine ca să-ţi ia
haina, lasă-i lui şi cămaşa; şi celui ce te sileşte să mergi cu
el o stadie, mergi cu el două». De ce? Ca pe tine să te
păzească nemânios, netulburat şi neîntristat, iar pe acela
să-l îndrepteze prin răbdarea ta, şi pe amândoi să vă aducă,
ca un Bun, sub jugul dragostei.

( Ce înseamnă: «De te loveşte cineva peste obrazul
drept întoarce-i şi pe celălalt»? 545
Răspuns
Când dracii te ispitesc, prin gândurile ce ţi le aduc, la
obrazul drept, făcându-te să te mândreşti pentru faptele
cele de-a dreapta, întoarce celălalt obraz, adică scoate la
vedere faptele de-a stânga săvârşite de noi.546
545 Sf. Părinţi numesc mândria şi încântarea ascunsă de pe urma virtuţilor, păcate de-a dreapta.
546 Ioan 5, 22.)

70. Încă nu are dragoste desăvârşită cel ce se mai ia
după părerile oamenilor, de pildă pe unul iubindu-l, iar pe
altul urându-l pentru pricina aceasta sau aceea, sau pe
acelaşi o dată iubindu-l, altădată urându-l, pentru aceleaşi
pricini.

71. Dragostea desăvârşită nu sfâşie firea cea unică a
oamenilor, luându-se după părerile şi înclinările diferite
ale voii lor. Ci privind pururea la ea, iubeşte pe toţi
oamenii la fel: pe cei buni şi strădalnici, ca pe prieteni, iar
pe cei leneşi, ca pe duşmani, făcându-le bine, răbdând
îndelung şi suferind cele ce-i vin de la ei. Ea nu ia în
seamă câtuşi de puţin răul de la aceştia, ci chiar suferă
pentru ei dacă vremea o cere, ca să şi-i facă şi pe ei
prieteni de este cu putinţă; iar de nu se poate, cel puţin să
nu cadă din dragostea proprie faţă de ei, arătând pururea,
la fel, roadele iubirii faţă de toţi oamenii. De aceea şi
Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, arătându-şi
dragostea Sa faţă de noi, a pătimit pentru toată omenirea şi
tuturor le-a dăruit la fel nădejdea învierii, chiar dacă atârnă
pe urmă de fiecare să se facă pe sine vrednic fie de slavă,
fie de chinuri.

72. Incă nu a dobândit dragostea desăvârşită cel ce nu
dispreţuieşte slava şi ocara, bogăţia şi sărăcia, plăcerea şi
întristarea. Ba dragostea desăvârşită nu le dispreţuieşte
numai pe acestea, ci şi însăşi viaţa vremelnică şi moartea.

73. Ascultă pe cei ce s-au învrednicit de dragostea
desăvârşită, cum grăiesc: «Cine ne va despărţi pe noi de
dragostea lui Hristos? Oare necazul, ori strâmtorarea, ori
prigoana, ori foametea, ori golătatea, ori primejdia, ori
sabia? Căci precum este scris: pentru Tine suntem omorâţi
în fiecare zi; socotitu-ne-am ca nişte oi de junghiere. Ci în
toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin Acela
care ne-a iubit pe noi. Pentru că sunt încredinţat că nici
moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpâniile, nici
puterile, nici cele ce sunt acum, nici cele ce vor fi, nici
înălţimea, nici adâncimea, nici vreo altă făptură nu va
putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, cea întru
Hristos Iisus Domnul nostru».

74. Iar despre dragostea către aproapele, ascultă iarăşi
ce spun: «Adevăr zic vouă în Hristos, nu mint, mărturisind
împreună cu mine şi conştiinţa mea în Duhul Sfânt, că
întristare multă îmi este şi durere necurmată inimii mele.
Căci aş vrea să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru
fraţii mei, a rudeniilor mele după trup, care sunt israeliţii»
şi celelalte. La fel şi Moise şi ceilalţi Sfinţi.

75. Cel ce nu dispreţuieşte slava, plăcerea şi iubirea de
argint, care le sporeşte pe acelea şi stă în slujba lor, nu
poate tăia de la sine prilejurile de mânie. Iar cel ce nu le
taie pe acestea nu poate ajunge la dragostea desăvârşită.

2. Dragostea este născută de nepătimire; nepătimirea,
de nădejdea în Dumnezeu; nădejdea de răbdare şi
îndelungă răbdare; iar pe acestea le naşte înfrânarea cea
atot-cuprinzătoare. Înfrânarea la rândul ei, e născută de
frica lui Dumnezeu, în sfârşit frica de credinţa în
Domnul.

3. Cel ce crede în Domnul se teme de chinuri; cel ce se
teme de chinuri se înfrânează de la patimi; cel ce se
înfrânează de la patimi rabdă necazurile; cel ce rabdă
necazurile va avea nădejde în Dumnezeu, iar nădejdea în
Dumnezeu desface mintea de toată împătimirea după cele
pământeşti; în sfârşit mintea desfăcută de acestea va avea
iubirea către Dumnezeu.

4. Cel ce iubeşte pe Dumnezeu preţuieşte cunoştinţa
Lui mai mult decât toate cele făcute de El şi stăruieşte pe
lângă ea neîncetat cu mare dor.

5. Dacă toate cele ce sunt, prin Dumnezeu şi pentru
Dumnezeu au fost făcute, şi dacă Dumnezeu este mai bun
decât cele ce au fost făcute de El, cel ce părăseşte pe
Dumnezeu, care e neasemănat mai bun, şi se ocupă cu cele
mai rele, se arată pe sine preţuind mai mult cele făcute de
Dumnezeu decât pe Dumnezeu.

6. Cel ce are mintea pironită în dragostea de
Dumnezeu dispreţuieşte toate cele văzute şi însuşi trupul
său, ca pe ceva străin.

7. Dacă sufletul e mai bun decât trupul şi dacă
Dumnezeu, care a făcut lumea, e neasemănat mai bun
decât lumea, cel ce cinsteşte trupul mai mult decât sufletul
şi lumea zidită de Dumnezeu mai mult decât pe Dumnezeu
nu se deosebeşte întru nimic de închinătorii la idoii.

8. Cel ce şi-a desfăcut mintea de iubirea şi de
preocuparea stăruitoare de Dumnezeu şi o are legată de
ceva din cele ce cad sub simţuri, acela cinsteşte trupul mai
mult decât sufletul şi cele făcute de Dumnezeu mai mult
decât pe Dumnezeu, care le-a făcut.

9. Dacă viaţa minţii este lumina cunoştinţei, iar aceea e
născută de dragostea către Dumnezeu, bine s-a zis că
nimic nu este mai mare decât dragostea dumnezeiască.

10. Când mintea porneşte în focul dragostei spre
Dumnezeu, nu se mai simte nici pe sine, nici vreun lucru
oarecare. Căci luminată fiind de lumina dumnezeiască cea
nemărginită, părăseşte simţirea faţă de toate cele făcute de
Dumnezeu, precum şi ochiul sensibil nu mai simte stelele,
când răsare soarele.

11. Toate virtuţile ajută mintea să câştige dragostea
dumnezeiască. Dar mai mult ca toate, rugăciunea curată.
Căci prin aceasta zburând către Dumnezeu, iese afară din
toate cele ce sunt.

12. Când mintea e răpită prin dragoste de cunoştinţă
dumnezeiască şi, ieşind afară din toate cele făcute, simte
nemărginirea dumezeiască, atunci copleşită de prezenţa
dumnezeiască, se trezeşte la simţirea smereniei sale
asemenea dumnezeiescului Isaia şi rosteşte cu uimire
cuvintele Proorocului: «O, nenorotitul de mine! Sunt
pierdut! Căci om fiind şi buze spurcate având şi locuind în
mijlocul unui popor ce are gură spurcată, am văzut cu
ochii mei pe împăratul Domnul Savaot».

13. Cel ce iubeşte pe Dumnezeu nu poate să nu
iubească şi pe tot omul ca pe sine însuşi, deşi nu are
plăcere de patimile celor ce nu s-au curăţit încă. De aceea
când vede întoarcerea şi îndreptarea lor, se bucură cu
bucurie mare şi negrăită.

Scriptura arata prin acestea ca cel ce nu iarta desavârsit celor ce i-au gresit si nu-si înfatiseaza lui Dumnezeu inima curata de orice suparare, stralucind de lumina împacarii cu aproapele, nu va dobândi darul celor cerute, si va fi predat ispitei si celui rau, dupa o dreapta judecata, ca sa învete ca numai asa se curateste de pacate, daca scoate din el supararile împotriva altora. «Ispita» numeste aici legea pacatului, pe care n-a avut-o primul om când a venit la existenta; iar «cel rau» este diavolul, care a amestecat în firea oamenilor aceasta lege si a convins pe om, prin amagire, sa-si mute dorinta sufletului de la ceea ce este îngaduit la ceea ce este oprit, si sa se abata spre calcarea poruncii dumnezeiesti, al carei efect a fost pierderea nestricaciunii daruite lui dupa har. Sau iarasi «ispita» numeste aici consimtirea de bunavoie a sufletului cu patimile trupului; iar «cel rau» e modul în care dispozitia patimasa se preface în fapta. Judecatorul cel drept nu va izbavi de nici una din acestea pe cel ce nu iarta greselile celor ce i-au gresit, chiar daca cere aceasta cu vorba prin rugaciune. Ba chiar îngaduie ca acesta sa fie întinat de legea pacatului si paraseste pe cel învârtosat si aspru la inima, ca sa fie luat în stapânire de cel rau, ca unul ce a ales mai bine patimile de necinste, al caror semanator este diavolul, decât firea, al carei Facator este Dumnezeu. Nu-l împiedica sa consimta de bunavoie cu patimile trupului, nici nu-l izbaveste de chipul în care dispozitia împatimita de ele se preface în fapta, deoarece acela, socotind de mai mica însemnatate firea decât patimile inconsistente, a ignorat, în ardoarea pentru ele, ratiunea firii. Caci daca s-ar fi lasat miscat de ea, ar fi cunoscut ce este legea firii si ce este tirania patimilor, care nu s-a nascut din fire, ci s-a adaugat prin libera alegere a voii. Ar fi stiut ca pe cea dintâi sa o cultive, pastrând-o prin lucrarile firesti, iar pe cea de a doua sa o alunge departe de dispozitia voii si sa pazeasca firea prin ratiune, ca sa staruie în ea însasi, curata si neîntinata, fara ura si dezbinare. Astfel ar fi facut din dispozitia voii iarasi o tovarasa a firii, ca sa nu aduca din alta parte nimic ce nu ofera ratiunea firii. Prin aceasta ar fi alungat orice ura si orice distanta fata de cel înrudit dupa fire, ca rostind aceasta rugaciune sa fie auzit si sa primeasca har îndoit de la Dumnezeu, pentru harul simplu, adica iertarea greselilor de mai înainte si apararea si izbavirea de cele viitoare, nefiind lasat sa ajunga în ispita si sa fie robit de cel rau, pentru un singur lucru si anume pentru faptul de a fi iertat din toata inima celor apropiati. Drept aceea si noi, ca sa înfatisez din nou pe scurt întelesul celor spuse, daca vrem sa fim izbaviti de cel rau si sa nu fim dusi în ispita, sa credem lui Dumnezeu si sa iertam greselile celor ce ne-au gresit noua. «Caci de nu veti ierta, zice, oamenilor pacatele lor, nici Tatal vostru cel din ceruri nu va ierta voua». Facând aceasta, nu numai ca vom lua iertarea greselilor, ci vom birui si legea pacatului, nefiind parasiti ca sa ajungem în ispita lui; iar pe sarpele cel viclean, nascatorul legii pacatului, de care ne rugam sa fim mântuiti, îl vom calca în picioare. Caci însusi Hristos, care a biruit lumea, ne este noua conducator în aceasta lupta si ne înarmeaza cu legile poruncilor. El este cel ce prin lepadarea legiuita a patimilor leaga firea cu ea însasi prin iubire si misca dorinta noastra nesaturata spre El însusi, care este pâinea vietii, a întelepciunii, a cunostintei si a dreptatii. El ne va face, prin împlinirea voii Tatalui, împreuna slujitori cu îngerii, pe noi cei ce prin purtarea noastra în viata ne-am aratat vrednici imitatori ai bine placutei vietuiri ceresti. Si de acolo iarasi ne va ridica. Pacatul nu poate fi inspirat de fire. Firea nu poate da decât temeri si inspiratii bune. Pacatul vine ca un adaos , prin faptul ca vointa primeste inspiratii din alta parte, sau poate nu vrea sa tina seama peste tot de ratiunea firii. la cea mai înalta treapta a celor dumnezeiesti, la Parintele luminilor, si ne va face partasi ai firii dumnezeiesti, prin împartasirea de Duhul dupa har, iar în temeiul acestui fapt vom fi fii ai lui Dumnezeu, purtând în chip neprihanit întreg pe însusi pricinuitorul harului, pe Fiul dupa fire al Tatalui, întreg, fara marginire, pe Cel de la care, prin care si în care avem si vom avea existenta, miscarea si viata. Aceasta taina a îndumnezeirii sa ne fie tinta spre care sa privim în rugaciune, ca sa cunoastem ce am fost si ce ne-a facut pe noi coborârea (chenoza) prin trup a Celui Unuia-Nascut, si de unde si unde ne-a ridicat prin puterea dreptei Sale de oameni iubitoare, pe noi cei ce ne aflam în locul cel mai de jos al lumii, la care ne coborâse povara pacatelor. Si asa sa iubim si mai mult pe Cel ce ne-a gatit noua, cu atâta întelepciune, aceasta mântuire. Iar prin câte facem sa aratam rugaciunea împlinita si sa ne dovedim propovaduitori ai lui Dumnezeu, ai Celui ce ne este cu adevarat Tata dupa har. Sa nu ne aratam mai degraba, prin patimile de necinste, având tata al vietii pe Vicleanul, care unelteste pururea sa se înstapâneasca silnic peste fire si sa nu schimbam din negrija viata noastra cu moartea. Caci fiecare din cei doi (Dumnezeu adica si diavolul) împartaseste celor ce le urmeaza ceea ce are propriu: unul harazeste celor ce-l iubesc viata vesnica; celalalt sadeste în cei ce se apropie de el, prin strecurarea ispitelor de bunavoie, moartea. Caci dupa Scriptura, chipul ispitelor e îndoit: unul e prin placere, altul prin durere. Cel dintâi e ales de bunavoie, iar celalalt fara voie. Cel dintâi este nascatorul pacatului si de el ni s-a poruncit sa ne ferim dupa învatatura Domnului, care zice: «Si nu ne duce pe noi în ispita»; sau: «Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati în ispita». Iar celalalt este pedepsitorul pacatului, chinuind prin dureri si necazuri dispozitia iubitoare de pacat. De va rabda cineva acest fel de ispita, mai ales acela care nu e pironit de rau, va auzi pe marele Iacob strigând: «Gânditiva la toata bucuria, fratii mei, când veti cadea în ispite felurite, ca încercarea credintei voastre lucreaza rabdare, iar rabdarea dovedirea, iar dovedirea sa-si aiba lucrul desavârsit». Dar amândoua ispitele, pe cea de voie si pe cea fara de voie, le unelteste cu viclesug cel rau: pe cea dintâi, semanându-si neghina si atâtând sufletul prin placerile trupului, ca sa-l înduplece sa-si desfaca dorinta de iubirea dumnezeiasca; iar pe cea de a doua o doreste si o cere cu viclenie, voind sa strice firea prin durere, ca sa sileasca sufletul doborât de dureri sa puna în miscare gândurile de ocara împotriva Facatorului. Dar cunoscând noi planurile vicleanului, sa ne rugam sa nu ne vina ispita de bunavoie, ca sa nu ne desfacem dorinta de iubirea de Dumnezeu; si sa rabdam barbateste pe cea fara de voie, venita cu îngaduinta lui Dumnezeu, ca sa ne aratam punând mai presus decât firea pe Facatorul firii. Deci fie ca toti cei ce chemam numele Domnului nostru Iisus Hristos sa ne izbavim de dulcetile celui rau si sa ne slobozim de durerile viitoare, prin împartasirea de ipostasul bunurilor viitoare, care ni se va arata în însusi Hristos, Domnul nostru, Singurul slavit, împreuna cu Tatal si cu Duhul Sfânt, de toata faptura. Amin. Sfârsit si lui Dumnezeu lauda.

SFANTUL MAXIM, Filocalia 2, Pag. 334